image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Film: Strada Cloverfield 10


Mie una mi-e frică de o lume care să se schimbe atât de mult încât toți cei pe care îi cunosc să dispară, să nu mai fie ei însuși. Asta a fost discuția pe care am avut-o în urma vizionării filmului Strada Cloverfield 10, un film care pe mine una m-a lăsat cu o groază de întrebări, un film atât de bun a cărui continuare o aștept cu sufletul la gură.

Am ajuns la cinema fără să fi văzut prima parte înainte, nu pentru că nu aș fi vrut ci pentru că am avut câteva zile foarte pline înainte de aceasta. Așa că înainte să înceapă filmul îmi tot întrebam prietenii ce părere au avut ei despre prima parte a filmului, raspunsul era mai mereu același: un film extrem de bun, dar nu mă întreba ce este atât de bun la el pentru că nu știu să îți răspund. Ei bine, atunci când ți se spune acest lucru nu prea ai idee la ce să te aștepți așa că stai cuminte în scăunelul tău și aștepți să înceapă filmul.


Filmul începe cu puțin timp înainte de catastrofa ce a distrus pământul în prima ecranizare. O întâlnim pe Michelle care, din cauza unei neînțelegeri cu iubitul ei, decide să îl părăsească pe acesta, dar pe drum un accident se întâmplă și totul o ia puțin razna de aici. Atunci când se trezește este într-o cameră necunoscută, cu o perfuzie în mână și când vrea să se ridice își dă seama că piciorul ei este prins în ceva. Camera nu este una obișnuită, ci una dintre puținele încăperi ale unui buncăr iar piciorul său este prins cu o cătușă ceea ce nu îi permite să facă prea multe mișcări. 

Pe parcursul a 105 minute aflăm că Michelle se află acum în buncărul lui Howard, un bătrânel tare ciudat care se pare că aștepta ca o catastrofă să se întâmple pe Pământ de foarte mult timp. Îl întâlnim și pe Emmett, un bărbat optimist, care și-a ratat viața pentru că îi era prea frică să o înfrunte și care va ajunge să fie confidentul eroinei noastre.


În primele 15 minute cred că sunt doar 5 fraze, numărate! Atuni când a început filmul am avut o senzație de panică datorată faptului că nimeni nu vorbea, aflam ce se întâmplă doar din mimica personajelor și din muzica din fundal care a fost perfect aleasă. Panica aceasta nu   a făcut altceva decât să explice în mod indirect trăirile lui Michelle, ale unei femei care vrea să o ia de la zero și a cărei lume îi fuge de sub picioare. Din punct de vedere al cadrelor, Strada Cloverfield 10 este un film de nota 10, un film care îți arată totul, dar care te face să nu vezi nimic de fapt.

Ideea centrală a filmului este de  ”keep it simple”. Nu știm numele de familie ale personajelor, viața care se petrece sub toate acele blocuri de beton este simplă, are la bază câteva reguli și atât. Nu se știe când este zi sau când este noapte, relațiile dintre Michelle și Emmett sunt strict interzise iar Howard pare în fiecare moment în gardă, gata să oprească orice lucru care disturbă acea atmosferă de ”nimic”.


După ce filmul s-a terminat, mi-am dat seama că am văzut o producție extrem de bună, dar că nu știu să explic în cuvinte ce mi-a plăcut la ea. Nu știu dacă a fost datorită actorilor, a poveștii foarte bine scrise, a muzicii, a imaginilor, știu doar că filmul acesta este cu adevărat diferit, este un film cu un impact emoțional extrem de mare asupra celui care îl vede, un film la care te vei gândi mult timp după ce părăsești sala de cinema.

Strada Cloverfield 10 intră în cinema pe 8 aprilie, distribuit de RoImage.

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu