image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Despre prima mea ședință foto


Încep articolul de astăzi spunându-vă că întotdeauna mi-a plăcut ideea de a face poze. Țin minte că pe la vârsta de 13-14 ani o prietenă și-a cumpărat o cameră, care pe vremea aia era o minunăție, și în fiecare zi am făcut zeci de poze, care mai de care, cu peisaje, animale sau cu noi. Nu știam atunci că timpul o să treacă așa ușor așa că nu dădeam importanță prea mare acelor poze, dar acum, după mulți ani, când revăd vreo ”operă” din acele zile retrăiesc cu o mare bucurie toate întâmplările și pățaniile.

Deci da, îmi place să fac poze, să surprind momente, oameni și, din când în când, îmi place ca eu să fiu cea surprinsă pe cameră așa că atunci când Florentina Rafaila mi-a sugerat să îi fac o vizită la studio pentru a face câteva poze nu am avut cum să refuz.


Am așteptat cu sufletul la gură ziua de vineri când trebuia să mă îndrept spre studio, dar când clipa plecării a sosit am început să am zeci de gânduri prin cap. Dacă nu o să știu să pozez? Dacă o să fie o atmosferă ciudată? Sau dacă ceva se întâmplă și nimic nu iese cum ar fi trebuit? Am plecat de acasă cu un nod în gât și cu o teamă ascunsă, eram neliniștită pentru că niciodată nu mi se mai făcuseră poze într-un studio profesionist deci totul urma să fie nou pentru mine.


Ajunsă la studio le-am cunoscut pe Florentina și pe Petronia. În timp ce Florentina îmi povestea despre cum a luat naștere Rafa Studio, Petronia m-a invitat pe scaunul unde își făcea magia. După câteva întrebări de tipul ”obișnuiești să te machezi și care este modul în care o faci? ” m-am lăsat pe mâna ei ș timp de o oră am așteptat să văd rezultatul final. Cel mai amuzant moment a fost acela în care Petronia se ocupa de machiaj iar Florentina încearca să îmi facă părul, pentru câteva zeci de minute m-am simțit ca o prințesă răsfățată( în sensul bun al cuvântului).

Clipele treceau și în curând a venit momentul să mă privesc în oglindă. Am rămas mută pentru puțin timp iar apoi am început să o laud pe Petronia pentru minunăția de machiaj pe care mi-l făcuse, mă uitam în oglindă și mă gândeam că nu mai fusesem atât de frumos machiată niciodată. Nu mai spun de păr, deși în ultimii ani mai mereu m-ai văzut cu părul drept, de data aceasta Florentina mi-a făcut câteva bucle lejere care, din punctul meu de vedere, m-au prins de minune!


Apoi a început adevărata nebunie. Am schimbat 7 ținute, am stat în toate pozițiile posibile și am râs cu gura până la urechi. Ceea ce am apreciat foarte mult la această ședință foto a fost răbdarea Florentinei și faptul că în fața ei nu ai cum să te simți stânjenit. Deși plecasem de acasă cu griji, cu emoții, atunci când ea a început să îmi explice care este cel mai bun mod în care să pozezi totul a venit de la sine. Nu știu cât timp am petrecut în fața aparatului, dar mi s-a părut extrem de puțin, totul se derula extrem de repede, iar faptul că cele două fete îmi spuneau întotdeauna ce este bine și ce nu a fost, pentru mine, extraordinar.


Pozele trebuiau să apară în aproximativ 3 săptămâni și îți imaginezi cum am reacționat atunci când Andrei mi-a spus după doar 6 zile: Hei uite, pozele tale au apărut! Crede-mă că am sărit în sus de bucurie, m-am uitat peste ele de câteva zeci de ori pe parcursul serii și am rămas mută de uimire. Nu am fost întotdeauna mulțumită de modul în care am arătat, ani întregi am fost complexată de anumite caracteristici ale mele, dar în timp am învățat să mă obșinuiesc cu ele și să le iubesc. După ce am văzut pozele Florentinei mi-am reamintit că îmi place de mine și că un zâmbet larg nu are cum să facă rău.


Dacă ești  în cautarea unor oameni frumoși la care să faceți poze și cu care să te distrezi pe cinste pentru câteva ore eu spun să le contactezi pe fetele de la Rafa Studio. Pe lângă pozele frumoase pe care ți le pot face ție, fetele sunt specializate și în poze cu copii( dați o fugă pe site să vedeți cât de drăgălașe sunt aceste poze).

Share this:

CONVERSATION

1 vise sparte:

  1. Simpatică :) Eu unul nu pot să înțeleg chestia asta cu „îmi place să îmi fac poze”. Nu îi văd rostul. Consider o apucătură narcisistă și atât. Acuma, na, fiecare cu pasiunile lui :)

    RăspundețiȘtergere