image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Film: The other side of the door


După cum am mai povestit de câteva ori pe aici, nu sunt neapărat o fană a filmelor horror. Mai bine spus, eu sunt genul acela de persoană care dacă nu aprinde toate luminile nu poate să meargă până în camera cealaltă în timpul nopții. Dar, paradoxal, mi se pare destul de interesantă ideea de a te uita la anumite filme de groază așa că nu puteam să ratez The other side of the door.

Filmul ne aduce în primplan o familie aparent normală, formată din 4 membriI. De ce am spus ”relativ” normală? Pentru că primul născut moare iar din acel moment viața personajelor noastre se schimbă cu adevărat. Rămasă fără speranță, Maria este pe punctul de a renunța la viață, dar indianca care o ajută cu treburile gospodărești o sfătuiește să meargă într-un templu situat aproape de satul său natal, templu unde linia dintre cei vii și cei morți este foarte subțire. Odată ajunsă acolo, mama îndurerată trebuie să împrăștie cenușa fiului său pe trepte, să intre în templu și să aștepte să vorbească cu el. Singurul lucru pe care nu trebuie să îl facă? Să nu deschidă ușa. Ce credeți că o să se întâmple în continuare?
 

The other side of the door este un horror soft așa cum îmi place mie să spun. Un film cu destul de multe elemente stranii, bizare, dar a cărei poveste nu va reuși neapărat să îi sperie pe cei din sală. Recunosc, au fost câteva cadre unde am înghețat și asta se datorează în primul rând coloanei sonore care te ține în priză pe tot parcursul filmului. În plus, există niște personaje cu care nu ai vrea să te întâlnești niciodată în viața de zi cu zi pe stradă, ele fiind cele care apar din senin și singurele care vor ști cum să o oprească pe Zeița Morții din a mai teroriza familia.

Ceea ce mi-a plăcut exagerat de mult la film a fost faptul că acțiunea s-a petrecut în India, o țară cu o cultură foarte interesantă și cu povești care ar putea fi exploatate la maximum în genul acesta de filme. Din punct de vedere al cadrelor, filmul mi s-a părut foarte bun și crede-mă că nu numai o dată am rămas cu ochii ațintiți asupra unui element care îi dădea scenei un efect aparte.

În plus, scena finală este destul de interesantă dacă mă întrebați pe mine. Deși te aștepți la ce urmează să se întâmple, ultimele secunde din film te fac să nu pleci împăcat din sala de cinema. Și să nu uit, printre cele mai mari sperieturi de la acest film se numără și una de după încheierea ecranizării, așa că așteptați-vă la orice, chiar și după ce filmul s-a temrinat.



Filmul apare în cinematografe pe 1 aprilie, distribuit de Odeon Cineplex.

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu