image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Carte: Frumoasele Dezechilibre- Mircea Moroianu


Țin să menționez încă de la începutul recenziei faptul că nu sunt neapărat o fană a poeziei. Pentru mine întotdeauna proza a avut un loc aparte, dar există și excepții, există anumite poezii sau volume de poezii care m-au întors pe dos, care m-au urmărit zile întregi, versuri care mi-au rămas întipărite în minte și care m-au făcut să mă simt goală în suflet. Așa s-a întmplat cu volumul lui Mircea Moroianu; Frumoasele Dezechilibre a picat exact atunci când aveam nevoie și va rămâne una dintre cărțile mele preferate de poezii mult timp de acum încolo.

Cartea a ajuns la mine într-o dimineață de luni și m-a găsit pregătindu-mă pentru facultate. Trebuie să mai spun că mi-a făcut începutul de săptămână mult mai bun? Sau că pentru câteva minute am avut o dorință nebună de a anula tot programul din acea zi doar pentru a putea să citesc cât mai multe poezii? Încă din momentul în care am văzut coperta mi-am dat seama că am primit un lucru special, dar cam cât de special avea să fie nu mi-am dat seama decât după ce am terminat de citit fiecare vers.

Un lucru foarte interesant la acest volum este faptul că îmbină poezia cu desenul și, și mai interesant de atât, este faptul că Mircea este autorul ambelor tipuri de creație. Volumul ni-l prezintă cu adevărat pe autor, ne arată punctele lui forte, dar și slăbiciunile, iubirile, dezamăgirile, tot.

Volumul este divizat în trei părți, care conțin marea majoritate a poeziilor, dar după ce ați terminat de citit Vorbă, vă așteaptă două surprize, două poezii care devin modul ideal de a încheia o carte. Cuprinsul nu îl limitează pe poet, el scrie chiar și după ce cartea pare că s-ar fi terminat.

Așa cum spun eu mereu, orice lucru în lumea asta se întâmplă exact atunci când ar trebui. Am citit poeziile într-o singură zi, o zi în care am notat încontinuu versurile care ieșeau în evidență pentru mine, o zi în care am încercat să fac o ierarhie a poeziilor, să o aleg pe cea care mi-a plăcut cel mai mult și nu am reușit, o zi în care am realizat că mi-e dor să scriu. Da, Frumoasele Dezechilibre are darul de a te aduce aproape de autor, dar și a te aduce mai aproape de tine, de a te pune să regândești anumite lucruri pe care le-ai făcut în viața ta.

După cum spuneam mai sus nu am reușit să fac un top, la un momentdat am renunțat să mai încerc, dar vă pot spune că printre poeziile mele preferate se regăsesc, cu siguranță, Deochi, Nu și Absurd.

De ce ar trebui să citiți și voi cartea asta? Pentru că prietenul meu, care nu citește poezii, a fost impresionat de unele dintre versurile din acest volum. Deci da, Frumoasele Dezechilibre este o carte pentru toată lumea, o carte care va fi înțeleasă diferit de fiecare cititor și o carte care va avea un loc foarte important în biblioteca mea.

În încheiere vă las versurile care mie mi-au pătruns în suflet, versurile care m-au făcut să tresar cu adevărat:

” ne ciocnic mereu
unul de altul la infinit
doar doar ne-om întâlni cu-adevărat un pic.”
( Zbârci)

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu