image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Crimson Peak


Nu sunt cea mai mare fană a filmelor horror având în vedere că există momente în care mă sperii până și de cel mai mic fâșâit, dar am așteptat premierea filmul Crimson Peak exagerat de mult. Luna octombrie este cunoscută mai ales pentru faptul că la sfârșitul ei ne putem bucura de Halloween așa că un astfel de film era musai să apară într-o așa lună.

Povestea este destul de simplă: ne aflăm pe la sfârșitul anilor 1800 iar personajul nostru principal, Edith vede fantome. Destul de previzibil pentru un film horror? Nu neapărat, pentru că prima fantomă pe care o vede îi spune un singur lucru, să se ferească de Crimson Peak. Ce credeți că se întâmplă mai departe? De voie sau de nevoie ea ajunge să încalce dorința mamei ei și se trezește că face parte dintr-o poveste  de iubire extrem de complicată.


Cu toate că filmul este catalogat drept horror, eu nu prea pot fi de acord. Da, au existat câteva momente puțin mai înfricoșătoare, dar asta s-a întâmplat mai mult din cauza muzicii care îți dădea fiori pe șira spinării. Cu toate că avem în fața ochilor un film despre fantome, aceste ”personaje” să le spunem, nu sunt atât de înfricoșătoare pe cât v-ați aștepta, așa că eu cred că oricine paote merge la acest film, chiar și aceia mai slabi de înger, așa ca mine.

Unul dintre filmele pe care nu voi putea să le uit vreodată este Labirintul lui Pan, film al aceluiași del Toro care a realizat și filmul Crimson Peak. Cu toate că primul a fost un film care pe mine una m-a îngrozit cu adevărat atunci când l-am văzut, Crimson Peak mi s-a părut mult mai subtil, mi s-a părut că adevărata intenție a lui del Toro a fost să ne sperie din punct de vedere psihic, să ne facă să ne gândim( așa cum zicea și Emil) că oriunde poate exista un psihopat care ne pândește.



Filmul mi s-a părut foarte bine realizat începând cu povestea, locurile care au fost alese pentru filmare și ajungând la melodiile despre care vă spuneam puțin mai înainte. Crimson Peak este genul ăla de ecranizare în urma căreia nu ai cum să nu rămâi cu ceva. Spre exemplu eu am rămas fascinată de patefonul care a ajutat-o pe Edith să descopere povestea adevărată a celor doi frați.

Un lucru care nu mi-a plăcut a fost faptul că dacă tu cazi de la etajul doi și mai pici și pe o grindă nu cred că vei putea în secunda doi să te ridici și să alergi, chiar dacă ai în urmă un psihopat. Nu vă pot spune mai multe pentru că ar însemna să stric misterul filmului, dar cert este că acea parte mi s-a părut puțin prost gândită.

Filmul a intrat de vineri în cinematografe fiind distribuit de Ro Image.


Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu