image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Marțianul



M-am decis că prin articolul de astăzi să vă spun că oficial eu chiar nu vreau să plec pe Marte. De ce? Ei bine pentru că tocmai ce m-am întors de la vizionarea filmul Marțianul și am decis că ar fi o idee extrem de proastă să părăsesc Pământul.

Mai în glumă mai în serios da, despre asta este filmul. Despre o echipă de șase astronauți care ajunge pe Marte și din cauza unei furtuni neprevăzute și a morții unuia dintre colegi, părăsește planeta cu doar cinci membrii. Știți unde intervine intriga? În momentul în care ne dăm seama că Mark nu a murit și se trezește puțin ”zgâriat”  după ce furtuna trece. Filmul spune povestea unui astronaut blocat pe Marte care se străduiește să i-a legătura cu oamenii de pe Pământ și care încearcă, prin toate modalitățile posibile, să supraviețuiască într-un mediu deloc propice vieții.

Acum nu știu dacă ați auzit și voi că zilele trecute s-a confirmat că există apă pe Marte, dar dacă acest lucru ar fi fost dat public în ”vremea” lui Mark sunt sigură că traiul lui pe planeta roșie ar fi fost mult mai ușor.



Am asemănat filmul cu povestea lui Robinson Crusoe pentru că avem parte fix de același lucru: de un om cu o speranță dincolo de imaginație. Mi-e greu să cred că un om obișnuit nu s-ar panica în primele cinci minute în care ar realiza că a fost uitat tocmai pe Marte. Poate din acest motiv filmul mi s-a părut puțin prea dus la extreme, consider că modul în care personajul nostru principal a reacționat atunci când s-a trezit singur singurel ar fi putut fi interpretat în alt mod, puțin mai aproape de ”realitate”. Ce ar face un om lăsat singur pe o planetă pustie? Cu siguranță ar folosi primele câteva ore pentru a face o criză de panică.

Un lucru care mi-a plăcut extrem de mult la film a fost faptul că, din punctul de vedere al unei persoane care nu știe nimic despre Marte( nimic înafară de faptul că e o planetă roșie tare simpatică) filmul a părut absolut perfect realizat. Nu știu dacă relieful de pe Marte seamănă cu acela prezentat în film și nici nu știu cum funcționează o rachetă sau alte chestii de genul acesta, dar pentru câteva zeci de minute am simțit că universul acela este unul foarte ușor de înțeles.

Trebuie să vă spun că deși acesta a fost primul film văzut de mine cu Matt Damon în rol principal, consider că este un actor la care merită să te uiți pentru că își intră foarte bine în rol și cel puțin pe mine a reușit să mă facă să mă pun în pielea lui Mark.

Faptul că filmul este 3D face ca ecranizarea să primească un mare plus, consider că datorită acestui efect reușești să te transpui mult mai bine în pielea lui Mark. În plus muzica este de-a dreptul delicioasă și este leagată de o glumă pe care o să o auziți pe tot parcursul filmului. Nu vă dau spoilere, dar pregătițivă să asculați puțină muzică veche.

Singurul aspect negativ al filmului din punctul meu de vedere a fost durata. Consider că cele  141 de minute au fost puțin cam prea mult pentru acest film. Faptul că filmul este static pe alocuri m-a făcut să cred că unele scene ar fi putut fi tăiate, nu pentru că nu ar fi fost interesante, ci pentru că din punctul meu de vedere acest film ar fi trebuit să fie puțin mai scurt.


Filmul intră în cinema pe 2 octombrie distribuit de cei de la Odeon Film

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu