image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Sibiu- Hunedoara- Alba Iulia- Transfăgărășan



Chiar dacă postarea asta trebuia să apară de acum 4 zile, am preferat să mă mai bucur puțin în tihnă de locurile pe care le-am vizitat, să îmi las creierul să se reobișnuiască cu ideea că excursia s-a terminat și că locurile pe care le-am văzut rămân doar o amintire frumoasă pentru moment.

Nu știu cum vă faceți voi planurile pentru călătorii, dar la noi totul se derulează extrem de repede. Acum câteva luni i-am spus lui Andrei că vreau să văd Castelul Corvinilor iar lunea trecută, când ne pregăteam să plecăm la Buzău pentru câteva zile el mi-a sugerat să mergem și într-o mini excursie. Pe moment nu prea mi-a venit să cred că facem asta pentru că totul era prea din scurt: imaginați-vă că era luni și voiam să ajungem la Buzău iar miercuri ar fi trebuit să plecăm în călătorie. Dar cum lucrurile făcute pe moment sunt cele mai frumoase, ne-am decis să ne lăsăm purtați de val și să încercăm să plecăm cât mai repede.

Traseul a mers destul de greu pentru că știam că vrem să vedem două locuri neapărat: Sibiul și Hunedoara, dar nu putea asta să fie toat[ excursia noastră. Cei care ne cunosc știu că suntem genul de oameni care se plictisesc într-un loc foarte repede așa că ne-am decis să punem și Alba Iulia pe lista noastră. Toate bune și frumoase așa că am așteptat ziua de miercuri.

Prima oprire, și locul pe care eu voiam să îl revăd, a fost la Sibiu. Am avut noroc de un apartament minunat de care nu am avut prea mult timp să ne bucurăm din cauză că voiam să vizităm cât mai multe locuri. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că centrul istoric al Sibiului era fix în „spatele casei” ca să spun așa, așa că ne-a fost foarte ușor să ajungem acolo. Mai văzusem Sibiul o dată și rămăsesem plăcut surprinsă de el doar că îl văzusem prin ochii unui copil mic; acum totul a fost diferit. Cea mai frumoasă experiență a fost vizitarea Bisericii Evanghelice unde am urcat în turn( dacă nu mă înșel cel mai înalt loc din Sibiu) și am văzut tot orașul de la înălțime. Țin să menționez că sufăr de o frică îngrozitoare de înălțimi așa că mi-a luat de două ori mai mult timp să urc decât ar fi fost nevoie. Mi-a plăcut Sibiul. L-am regăsit la fel de frumos, la fel de plin de prospețime și de locuri care abia așteaptă să fie explorate. Am vizitat extrem  de multe locuri, am făcut poze încontinuu, am mâncat o pizza extrem de bună și am văzut concursul de ciclism și un concert de operă chiar în Piața Mare. Cu toate că ne-am plimbat destul de mult pe acolo noi nu ne-am plictisit nici o clipă, fiecare local de invită să îi treci pragul cu ajutorul unor mici ajutoare( într-unul din locuri puteai vedea panorama și asculta un pianist) iar fiecare străduță te face să vrei să vezi mai mult, să te îndrăgostești din ce în ce mai tare de aerul Sibiului.





A doua zi cu toate că ne-am trezit destul de devreme am plecat spre Hunedoara pe la ora 10. Afară era extrem de cald cu toate că frica noastră principală a fost vremea; peste tot scria că va ploua așa că de fiecare dată când apărea câte un norișor pe cer eu eram extrem de îmbufnată. Dar după cum spuneam am avut parte de vreme frumoasă așa că atunci când am ajuns la Castelul Corvinilor am putut să mă bucur de măreția locului. Catelul era locul pe care îl aveam de mult timp în plan să îl văd, dar din cauza drumului lung niciodată nu mă aventurasem cu familia până acolo. Locul este superb iar faptul că am văzut Castelul fix în ziua în care se dădea BAC-ul la istorie m-a făcut să mă amuz de geniala coincidență. 

 
După plimbarea pe culoarele Castelului am decis să mai facem o oprire înainte de a ajunge iarăși la Sibiu așa că am ales Alba Iulia. Despre oraș știam și noi ce știe toată lumea din cărțile de istorie așa că am decis să vedem cu ochii nostri cetatea și Piața Unirii. Nu mă gândisem deloc înainte la faptul că Alba Iulia va fi un oraș atât de impunător, atât de frumos construit, sinceră să fiu pentru câteva momente am avut impresia că nu mai sunt de mult în România. Ne-am plimbat cam două ore prin cetate și, la fel ca în Sibiu, am făcut o mulțime de poze pentru că nu ne așteptam să ne placă atât de mult arhitectura locului. Tot aici am mâncat și cea mai bună pizza( cei care ne cunosc știu că suntem înnebuniți după mâncarea italienească).






Una dintre cele mai mari probleme a acestei excursii a fost drumul de întorcere acasă. Mie una nu-mi venea nicio idee despre cum am putea să ajungem la București înapoi fără a vedea iarăși aceleași locuri pe care le mai văzusem de multe ori, dar Andrei a avut cea mai genială idee: hai să mergem pe Transfăgărășan. Nu fusesem niciodată pe acest drum, nu văzusem Bâlea, nu văzusem Barajul Vidraru, dar mereu mi-am dorit să ajung la ele așa că ideea a fost pusă în practică imediat. Vineri dimineața am părăsit Sibiul și am fugit pe Transfăgărășan pentru a rămâne uimită de tot ceea ce vedeam în fața mea. Nu cred că exista un mod mai bun de a termina una dintre cele mai frumoase excursii pe care le-am făcut până acum. Am rămas surprinsă de drum, de locurile minunate, de munca oamenilor care au construit traseul și de frumusețile ascunse în munți.



Vineri seara când am ajuns în aglomeratul București am rămas puțin pe gânduri. Mi-era dor deja de liniștitul Sibiul, de impunătoarea Hunedoara, de bine păzita Alba Iulia și de adrenalina simțită pe Transfăgărășan. Adevărul este că nici nu am intrat bine pe ușă și deja am început să facem planuri pentru o călătorie viitoare.

(c) Fotografii din arhiva personala

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu