image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

După primul an de facultate la Litere



Adevărul este că nu mă așteptam ca ziua asta să vină atât de repede, ca anul ăsta nebun să treacă într-un mod amețitor și că într-o zi de 26 iunie o să înceapă vacanța și pentru mine. Ultimele luni au fost petrecute într-un mod total nou: am pășit în necunoscut la începutul lui octombrie, un necunoscut care la început nu părea că promite multe. Dar totul s-a schimbat așa că astăzi vreau să vă spun părerile mele în urma acestui prim an ca studentă a facultății de Litere Universitatea București, mai precis studentă la română-engleză.

La început totul a fost nou, atât de nou încât  nu înțelegeam cum urma să fac față, cum puteam să mă desprind de orașul natal, de ideea de liceu și să colind culoarele facultății în căutarea sălilor. În rândurile ce vor urma voi încerca să vă explic cât mai bine ce înseamnă să fii student la Litere din punctul meu de vedere și al multor colegi de-ai mei.

Un lucru foarte important atunci când ajungi la facultate( și nu numai) este că nu cunoști mai pe nimeni, toți oamenii din jurul tău vin cu câte o poveste, una pe care în acel moment nu o ști. Cel mai greu lucru este faptul că nu îți poți da seama care sunt oamenii din grupa ta, mai ales din cauza faptului că seminariile le faci împreună cu o altă grupă iar la limba B( engleză în cazul meu) ești probabil cu alți oameni în grupă. Totul este destul de ciudat în primele câteva săptămâni până când reușești să cunoști câteva persoane cu care să fii pe aceeași lungime de undă dai de o întreagă gloată de oameni cu care împarți primele câteva momente din viața ta de student.

Primul lucru pe care l-am învățat a fost orarul care mi-a dat multe bătăi de cap inițial. Acest lucru nu s-a întâmplat neapărat datorită orelor ci datorită sălilor de curs. Țin minte că aveam anumite seminarii la ora 8 dimineața și de fiecare dată trebuia să mă uit pe planul clădirii care se afla la parter pentru a îmi da seama în ce parte trebuie să merg. Cel mai amuzant era atunci când mă mai întâlneam cu câte o colegă în hol și ne contraziceam de locul în care poate fi găsită o anumită sală.

Un alt lucru foarte amuzant este momentul în care ți se predă bibliografia și afli că nu trebuie să citești decât 50 de cărți la o materie: acela e momentul în care începi să ai dubii. În a doua zi după ce primești lecturile te pui pe citit și citești tot pentru primul seminar, ești atât de mândru încât trebuie să le spui tuturor că tu nu vei fi ca ceilalți studenți, că tu vei face totul la timp, că nu vei rămâne niciodată în urmă cu materia...

Vorbeam de bibliografie? Ca studentă la litere unele dintre cele mai bune prietene ale mele au fost wikisource( site pe care multe dintre cărțile cerute de profesori pot fi găsite), sala de lectură de care vă pot spune cu mâna pe inimă că oricine se va îndrăgosti și anticariatele care sunt la 5 minute distanță de Universitate și unde poți găsi adevărate comori dacă ai răbdare să cauți.

Apoi vine prima sesiune de la care nu ști la ce să te aștepți. Și vine cu pași grăbiți și îți dai seama că totul este de sute de ori mai greu decât BAC-ul pentru care ai învățat un an întreg. Îți dai seama că există verificări, examene scrise, examene orale și începi să intri în panică de fiecare dată când vine una din zilele alea notate în calendar cu un drăcușor roșu( colegii știu la ce mă refer). Prima sesiune a fost din punctul meu de vedere grea pentru că nu știam la ce să mă aștept, pentru că informația era multă, examenele unul după altul iar energia era egală cu zero.

Era să uit de  minutele infernale de dinaintea unui examen în care te întâlnești cu colegii și toți sunteți mai mult adormiți decât treji, în care salutul principal este „eu nu știu nimic, eu nu intru acolo, eu vreau doar sa dorm” iar după finalul examenului uiți de oboseală și mergi într-un local drăgut din centrul vechi și bei o limonadă și stai la povești.

Facultatea în general înseamnă să te faci remarcat, să ieși din mulțime, să îți cauți un drum al tău de la care să încerci să nu te abați. Am râs cât pentru zece ani, am dansat și am pierdut nopți întregi cu niște oameni minunați, am citit cărți care nu mi-au plăcut și autori pe care am ajuns să îi îndrăgesc doar datorită unor proiecte care nu mi-au dat pace nopți întregi. Am intrat în asociația sudențească a facultății și am avut norocul de a da peste niște oameni frumoși cu care poate nu m-aș fi întâlnit cu altă ocazie.


Dacă prima sesiune a fost grea, a doua a fost de-a dreptul imposibilă. Am început parțialele și examenele pe la începutul lui mai deci au urmat aproape două luni în care a trebuit să 
învățăm încontinuu, să petrecem ore întregi în sala de lectură, să definitizăm proiecte și să mai scriem încă „câteva fraze” la lucrarea care ne-a mâncat aproape două săptămâni din viață. Ce este interesant la sesiunea la Litere? Că atunci când o începi ești plin de speranțe, ajuns la jumătatea examenelor începi să negi existența celorlalte iar atunci când se termină, ei bine ești atât de dat peste cap încât nu mai ști în ce parte să o apuci. Adevărul este că sesiunea de vară este imposibilă și datorită temperaturilor mult prea mari, multitudinii de examene( peste zece), dar și datorită oboselii, pentru ca da, facultatea asta te obosește, uneori te face să crezi că nu mai poți, dar atunci te întâlnești cu colegii și îți dai seama că oricât de greu ar fi ceva, faptul că nu ești singur în asta e cel mai bun lucru care se putea întâmpla.

O să vedeți că în a doua sesiune oamenii se vor trezi cu noaptea în cap și vor fugi la facultate pentru a ocupa rânduri întregi pentru ei și prietenii lor, spre deosebire de prima sesiune când nimeni nu ocupă mai mult de unu două scaune.

Am scris toate aceste lucru pentru că anul trecut căutam cu disperare păreri despre această facultate și nu reușeam să ajung la ele. A fost greu pentru noi la începutul anului( spun noi pentru că mă refer și la mulți prieteni când spun asta), dar am ajuns ca acum la sfârșitul lui iunie să fim impresionați de ceea ce am putut face, de oboseala peste care am trecut, de momentele grele în care ne-am aflat și de amintirile pe care le-am creat împreuna cu niște oameni pe care până acum puțin timp nu îi cunoșteam.

Primul an de facultate a zburat, la fel au făcut și miile de xeroxuri aruncate prin toată casa, cărțile citite în miezul nopții, cafelele băute ca apa și pungile albăstrii de sub ochi pe care fiecare încercam să le acoperim cum putem. Daca îmi pare bine că a trecut un an? Depinde. E bine să știi că de la anul nu o iau de la capăt în necunoscut, e greu să te gândești că timpul se scurge atât de repede, dar atâta timp cât faci ca viața ta de student să fie una frumoasă nu mai contează.

Share this:

CONVERSATION

5 vise sparte:

  1. Aveam mare nevoie de o părere, de un ajutor!
    Merci!!
    Vacanță frumoasă și spor în continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ți-am putut fi de ajutor!
      Îți mulțumesc frumos și sper să ai și tu o vacanță excelenta! :*

      Ștergere
  2. Sa fii student inseamna cea mai frumoasa perioada din viata, cu bune si cu rele :)
    Mult succes in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hey,buna! Ne poti da cateva exemple de carti pe care a trebuit sa le citesti in anul 1?

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna. Voi fi studenta din toamna la facultatea de litere si am si eu cateva intrebari , daca vrei sa imi raspunzi. Cam in ce constau examenele? Sunt si scrise si orale? Cam cate ore pe zi ai cursuri?

    RăspundețiȘtergere