image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Recenzie: Cimitirul cărților uitate (serie) -Carlos Ruiz Zafon


Vi s-a întâmplat vreodată să vă îndrăgostiți atât de tare de un autor încât să nu-i mai puteți lăsa cărțile din mână? Pățisem și eu acest lucru acum mulți ani, în nebunia mea adolescentină ăîncepusem să-l citesc pe Drumeș iar atunci când mi-am dat seama că i-am terminat toate capodoperele am simțit că niciodată nu voi mai iubi un autor așa cum l-am iubit pe el. Au trecut ani întregi de atunci iar în calea mea nu au mai apărut alte cărți care să mă captiveze așa cum au făcut ale lui, cel puțin nu mai întâlnisem altele până acum o săptămână.

L-am descoperit pe Carlos Ruiz Zafon dintr-o prostie. Auzisem multe despre cărțile lui, am un cunoscut îăn lumea blogosferică care vorbea încontinuu despre cât de bine scrie acest autor spaniol, dar niciodată nu am dat crezare celor spuse de acest amic. Am început să citesc Umbra vântului din plictiseală și am reușit să termin seria în numai 6 zile. 6 zile în care am trecut prin zeci de stări, în care am râs, am avut coșmaruri din cauza unor personaje, am citit aceleași fraze de câteva ori doar pentru a fi sigură că am înțeles corect acțiunea; au fost 6 zile cum de mult nu am mai avut.

Cele trei cărți: Umbra vântului, Jocul îngerului și Prizonierul cerului fac parte din seria Cimitirul cărților uitate, serie apărută la noi la editura Polirom. Inițial m-am gândit că voi face 3 recenzii separate, dar în momentul în care am terminat de citit toate cele 3 volume mi-am dat seama că acest lucru ar fi imposibil de făcut având în vedere că nu aș vrea să vă dau prea multe spoilere.



Volumul unu, Umbra vântului este cel care ne introduce în poveste, cel care mie una mi-a rămas întipărit în suflet. Aflăm despre existența unei librării Sempere&fiii și despre Cimitirul cărților uitate. Zafon scrie într-un mod diferit, dar mi s-a părut că aduce a Dickens. Cei care au citit Marile speranțe vor adora capodopera lui Zafon și vor vrea să afle mai mult. Ne aflăm într-o Barcelona măturată de război, plină de oameni răi care și-au făcut un renume doar datorită faptelor rele săvârșite, dar și de oameni buni care duc un trai simplu bazat pe sinceritate și prietenie. Cartea este plină de mistere, Zafon are talentul de a se juca atât de bine cu cuvintele încât la un momentdat începi să nu-ți mai dorești să afli cine este ”diavolul” pentru că o dată cu aflarea acestui lucru volumul va fi terminat. Umbra vântului a fost cartea mea preferată din trilogie și cea care m-a făcut să-mi doresc cu ardoare să citesc și continuarea.

Cel de-al doilea volum, Jocul îngerului  nu mai are la bază librăria familiei Sempere ci pe un băiețel care pierde totul. Acțiunea se petrece cu mult inaintea acțiunii din primul volum așa că la început totul este puțin bizar. Știind ceea ce se întâmpla în primul volum, mi-a fost foarte greu să nu amestec datele, dar la sfârșitul volumului totul devine clar. Spre deosebire de primul volum, Jocul îngerului este o carte psihologică din punctul meu de vedere. La sfârșitul volumului nu știi ce a fost adevărat și ce a fost ficțiune. Personajul principal este atât de bine conturat încât la un moemntdat începi să te întrebi dacă nu ai crezut și tu la fel ca el într-o fantasmă. Cartea este mult mai complicată din punct de vedere al firului narativ decat Umbra vântului, iar acțiunea nu m-a atras atât de tare ca cea a primului volum însă modul în care Zafon relatează întâmplările m-a făcut să vreau să citesc și mai mult, am intrat într-un cerc vicios din care autorul se pare că nu mă va mai lăsa să ies.

Cea de-a treia carte a seriei, Prizonierul cerului (despre care am aflat ulterior că nu este ultima, cea de-a patra carte fiind în procesul de scriere) a avut în centru iarăși povestea familiei Sempere. Adevărul este că această carte explică cu lux de amănunte ceea ce nu știam, adună informațiile primite în celelalte două volume și le dă un sens. Aceasta nu a fost cartea mea preferată din serie însă, Zafon m-a uimit iarăsi. A făcut ca toate personajele să capete un sens, ca acțiunile lor să aibă un scop, după ce am citit această cartea m înțeles care este legătura dintre Umbra vântului și Jocul îngerului, după ce am citit această carte mă așteptam să înțeleg absolut totul, dar asta nu s-a întâmplat. Volumul se termină brusc lăsându-ne aș spune, cu ochii în soare. Mă așteptam la mai mult de la acest volum mai ales că inițial credeam că este și ultimul. Adevărul este că fiind și de o întindere mult mai mică decât celelalte cărți, acest volum nu a reușit să-mi satisfacă pofta de a ști absolut totul, lăsându-mă să aștept cu o poftă nebună lansarea celui de-al patruluea volum.

Seria mi-a deschis apetitul pentru lectură și m-a făcut să-mi doresc să cunosc mai multe lucruri despre autorul ei. Ceea ce mi s-a părut foarte drăguț a fost modul în care (la fel ca în cărți) volumele au venit la mine, a fost ca și cum ele m-au găsit (spun acest lucru pentru cei care cunosc biblioteca facultății de Litere și știu că în mod normal o carte este găsită acolo după 15-30 de minute de căutări continue). Aștept cu nerăbdare și ultima carte din serie, nu vreau și nu cred că voi putea o perioadă să nu mă gândesc la Penelopa, la Bea, la Proprietar și la casa cu turn. Încep să cred că seria mi-a plăcut extrem de mult și datorită vizitei pe care am făcut-o vara trecută Barcelonei, vizită care m-a ajutat acum să vizualizez toate întâmplările din carte și care m-a adus mai aproape de personaje și de autor.

Am început să citesc cele 3 cărți fără a ști nimic despre ele, fără a citi recenziile de pe spate sau ceea ce se spunea în mediul online despre ele. Vă asigur că dacă o să faceți la fel ca mine o să aveți o surpriză, o să vă îndrăgostiți atât de tare de personaje și de firul narativ încât Zafon o să vă rămână pentru totdeauna în suflet. Recomand această serie oricui simte că are nevoie de o lectură bună, celor care au iubit Marile speranțe și celor care vor să se lase purtați spre o poveste perfectă plină de acțiune, dramă, iubire.

Nota mea pentru această serie este:

  

Share this:

CONVERSATION

3 vise sparte:

  1. Hey :)
    Subscriu tot ce ai spus, si culmea tot Drumes mi-a placut inainte.
    Intrebare, stii ceva despre a 4-a carte? Eu sa zic ca am fazut ceva pe Facebook la Zafon, dar acum stau si caut pe net si nu mai gasesc nimic
    Merci

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am gasit ceva publicat anul trecut. Nu cred ca s-a tradus la noi :(
      El laberinto de los espíritus (El cementerio de los libros olvidados #4)
      Hardcover, 928 pages
      Published November 17th 2016 by Planeta
      Original TitleEl laberinto de los espíritus
      ISBN 8408163388 (ISBN13: 9788408163381)
      Edition LanguageSpanish
      URLhttp://www.carlosruizzafon.com/
      SeriesEl cementerio de los libros olvidados #4

      Ștergere