image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Maine schimb prefixu.



Nu cred ca este o necunoscuta ideea articolului avand in vedere ca tu, cititorule, deja ai vazut titlul. M-am hotarat si anul asta sa scriu ceva despre toata nebunia care s-a intamplat in astea 12 luni care au trecut. Am decis sa trec peste blancul pe care-l am in minte si sa incerc sa las aici putin din mine, asa cum am facut in fiecare an pana acum.

Anul asta s-au intamplat atat de multe incat nu stiu de unde sa incep si unde sa termin. De fapt e usor sa termin, pentru ca varsta asta draguta de 19 se termina in seara asta, la 00.00 e gata, o iau de la capat, cu ziua 1... Dar inceputul? Crezi ca mai stiu? Crezi ca pot sa-ti numar toate iesirile de anul asta? Si toate visele care nu credeam ca se vor indeplini vreodata? Toate plimbarile cu autobuzul 7 pana la liceu si apoi drumul de 5 minute pe jos pana la facultate?

BAC-ul, carnetul de sofer, Literele, Italia, Franta, Spania, Andorra, blogul, prietenii, deciziile pe care le-am luat intr-un moment de panica si mi-au facut bine. Toate astea ma rezuma pe mine cea de la 19 ani. Pe mine cea care am trecut prin atat de multe incat nu as lua anul asta de la capat de frica ca poate norocul nu ar mai fi de partea mea. 

La 19 am iubit mai tare decat oricand, am zambit, ras, plans, m-am enervat pe mine pentru ca nu credeam ca fac totul suficient de bine. La 19 m-am intrecut pe mine, am plecat pentru prima data inafara si cand m-am intors mi-am dat seama ca in lume exista mult mai mult decat ceea ce stiu eu aici. La 19 mi-am castigat prima data banii singura si am inceput sa iau propriile decizii.

La 19 m-am mutat de acasa, am lasat in urma un oras de care credeam ca sunt legata si m-am indragostit de capitala. Am fost la concerte, am mancat tone de chips-uri, n-am baut cafea decat de cateva ori in timpul BAC-ului si am avut cele mai mari reusite.

Tot la 19 am absolvit liceul si am plans pentru niste oameni  care-mi vor lipsi intotdeauna. Am intrat la facultatea la care visam inca de cand eram copil si am cunoscut alte persoane cu care am inceput sa scriu povesti. Am citit cele mai multe carti de pana acum si mi-am lasat blogul putin in spate pentru ca am preferat sa invat sa vorbesc, sa scriu stiam de prea mult timp.

La 19 mi-am dat seama ca timpul trece si asta a fost cea mai dureroasa chestie pe care am constientizat-o vreodata, ca urmeaza 20, 21 si tot mai departe.

Pana acum aveam in fiecare an o melodie de la Vama sau Vama Veche de ascultat de ziua mea. Anul asta nu mai am, anul asta o sa ascult oamenii si propriile mele ganduri de om care a inceput sa cunoasca ideea de "maturizare". 

De maine nu o sa mai folosesc tag-ul cu "nouaspe", de maine o iau de la capat cu o varsta noua. De maine o sa-mi amintesc de 19 ani doar datorita a ceea ce am scris aici.

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu