image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Imi iau bagajelul si ma mut la Bucuresti


Nu-mi plac inceputurile. Mi-a fost frica de ele de cand ma stiu insa niciodata nu am reusit sa scap de a le infrunta. Intotdeauna m-au urmarit, mi-au suflat in ceafa spunandu-mi: maturizeaza-te! Si asta sunt obligata si acum sa fac.

Nu stiu ce sens o sa aiba postarea asta pentru ca  ar trebui sa contina atat de multe lucruri incat sunt sigura ca voi uita ceva sau ca ma voi repeta sau ca pur si simpunu voi reusi sa transmit ceea ce vreau.

Maine plec. Ma mut din orasu asta mic uitat de lume unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea si incerc sa-mi croiesc un drum spre o viitoare eu la care pana vara asta nu m-am gandit niciodata.
Plec din oraselul unde am iubit, unde am invatat sa merg pe role si din cauza asta genunchii mei sangerau zilnic. Plec de pe strazile mult prea cunoscute unde nu vezi niciun om pe timp de vreme rea.  Dau cunoscutul, cafenelele vizitate de sute de ori si gogosile cu
glazura de pe bulevard pentru ceva mai mare, pentru ceva ce va fi o provocare.

Acum doi ani cred, vorbeam cu o cunostinta despre mutarea inevitabila care urma sa survina in 2014 si-mi amintesc ca-mi era frica sa ma despart de ceea ce cunosc, din pacate pentru mine si acum trec prin momente de teama. Stii cum e sa te lege cineva la ochi si sa te ghideze printre obstacole? Cam acelasi sentiment il am eu acum numai ca sunt in acelasi timp si persoana legata la ochi dar si ghidul.

De o luna fac bagaje si parca as mai face insa timpul nu ma lasa. As lua cu mine fiecare coltisor din camera, fiecare poza care inseamna ceva si fiecare lucru ce a ajutat la dezvolatarea mea in astia 19 ani. De o luna tot fac bagaje si le desfac. Zilnic imi amintesc de cate ceva iar mai apoi, tot zilnic, imi dau seama ca mai sunt necesare lucruri, zilnic ma gandesc ca totul e aici si ca acolo nu e nimic.

Plec. Ma duc la "mama naibii" asa cum tot zic de cateva saptamani sa vad ce inseamna viata "adevarata"( mi s-a tot repetat chestia asta zilele astea incontinuu).

Nu stiu cum sa ma comport, am trecut zilele astea prin toate starile posibile: de la extaz la o panica nebuna, de la a impacheta jumatate de camera la a incerca sa iau cat mai putine lucruri.

Nu stiu cum o sa fie dar stiu ca de maine va voi scrie dintr-un loc nou, un loc ce va fi al meu si care abia ma asteapta pentru a-l umple cu amintiri sute.





Share this:

CONVERSATION

3 vise sparte:

  1. Hei!! Capul sus ca o sa ai parte de experiente inedite care te vor ajuta enorm, te vei forma in viata si vei ajunge sa iubesti ceea ce acum te sperie!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Succes, Duduş. Ai grijă de tine şi... be happy! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa fii cuminte! :) Iti doresc succes.

    RăspundețiȘtergere