image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Jurnal de bord: marea excursie(#1)



Tot incerc de trei zile, de cand suntem pe drumuri, sa scriu pe aici despre toate minunile care mi s-au intamplat, despre orasele pe care le-am vizitat si despre oamenii(si implicit limbile) pe care i-am intalnit in cale. De trei zile totul merge pe repede inainte, mesele sunt neregulate, somnul ajunge la 5-6 ore pe noapte, rasul este la ordinea zilei iar nervii, facuti din cauza netului care merge extraordinar de prost, sunt intinsi la maxim.

In prima zi am plecat spre Pisa iar in drumul nostru, am vizitat Florenta, orasul care pe mine una m-a lasat fara suflare. La tot pasul te urmarea o arhitectura veche ce te ducea cu mintea la povesti. Imi va fi intotdeauna, cred eu, greu sa vorbesc despre orasele vazute pentru ca fiecare va simti aerul asta misterios, plin de vise desarte altfel. As vrea sa va povestesc despre statuia lui poseidon si despre verdele Domului. As vrea sa va explic cat de mica m-am simtit intr-o mare de mii de oameni si cat de mult am putut sa regret faptul ca nu m-am nascut intr-un loc ca Florenta, care m-a fermecat intr-un mod in care nu credeam ca mi se va intampla vreodata.

Dupa minunea Italiei, a urmat Pisa. Ultima noastra oprire pentru acea zi si implicit ultima oprire din Italia- a doua zi urma sa trecem pe meleaguri franceze. Nu pot sa spun ca orasul nu e unul frumos sau ca nu are farmecul sau insa odata ce ajungi la Pisa deja arhitectura Italiei incepe sa dispara. Orasele devin din ce in ce mai noi, oamenii nu mai vorbesc razand- am uitat sa va spun ca in Italia oamenii zambesc incontinuu cand vorbesc, oricat de suparati ar fi intotdeauna zambesc, incep sa cred ca ei nu stiu sa fie uparati la exterior. Despre Pisa stiu si eu ce stiti si voi: ca aici exista un turn inalt care "sta sa cada" si cam atat.

Ziua a doua, asa cum am spus si mai tarziu, a insemnat iesirea din Italia si sosirea intr-un oras minunat, cu iesire la mare Nisa. Am vazut Coasta de Azur si pot spune ca-mi doresc sa ma intorc aici. As vrea sa-mi mut casa pe o stanca si sa-mi vad de viata mea linistita scriind pentru totdeauna acolo. Nisa este superba, mai ales vazuta noaptea pe ploaie, cand toate luminitele sunt aprinse si marea suna destul de amenintator. Nu va voi spune cate nuante de albastru exista aici si nici ca fiecare raza ce-ti acopera pielea e ca o mangaiere venita din Rai. Va voi spune insa ca invat franceza de ani buni si totusi niciodata nu m-am gandit ca voi fi nevoita sa folosesc putinele mele cunostite intr-o conversatie cu francezi adevarati. As avea multe de povestit despre Nisa insa mai bine va voi spune succint ce am invatat eu despre francezi:
1. Francezii trec intotdeauna pe rosu.
2. In Franta nu ai nicio sansa sa nu te indragostesti de painea lor.
3. Exista multi oameni de culoare.
4. In Franta mi-am dat seama ca unii oameni de culoare pot arata amenintator- nu stiam ca am o asemenea fobie pana acum cand m-am vazut cazata intr-un hotel plin de astfel de oameni.
5. Francezii au un accent absolut perfect si daca spui ca stii asta doar din filme crede-ma, sa auzi un batranel vorbind cu tine intr-o frnceza perfecta te poate lasa fara cuvinte.

Ar fi mai multe insa mai am destule zile de stat pe meleaguri franceze pentru aa-mi completa lista.

Azi sunt in Montpeliere si sunt obosita. De doua zile tot suntem pe drumuri, am vazut atat de multe autostrazi incat nu stiu cum voi reusi sa ma reacomodez cu drumurile pline de gropi din Romania; norocul meu ca mai avem destul de mult de stat pe aici, visul asta frumos nu o sa se termine chiar acum.

P.S. mama, sa pregatesti un loc frumos unde sa pun tot ce aduc de aici, crede-ma vor fi multe lucruri.

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu