image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Jurnal de bord: Andorra, Marsilia, La Spezia, Riccione





Imi dau seama ca nu am mai scris de mult. Daca pana acum titlul postarilor mele era format doar dintr-un oras acum are si o tara si trei orase, ceea ce poate v-a facut sa credeti ca in ultimul timp am cam uitat de blog sau ca am lenevit. Dar nu, "a lenevi" nu poate fi explicatia lipsei mele, nici macar eu nu stiu de ce nu am mai scris. Poate am fost putin egoista si am vrut sa tin totul pentru mine sau poate ca totul a fost prea repede, oboseala si-a spus cuvantul si am preferat sa-mi petrec serile intr-o companie extrem de placuta stand la povesti si vazand sutele de poze pe care le-am facut in aceste zile.

M-am hotarat sa nu las excursia asta "in plop", sa continui sa povestesc pe aici ce s-a mai intamplat pentru ca am avut parte doar de aventuri inca de la inceput.


In Andorra am ajuns pe la miezul noptii. Obisnuiti cu cele 30 de grade din Barcelona am avut un real soc cand aici trebuia sa purtam bluze lungi si geci dar am reusit ca in acea seara sa ne acomodam sperand totusi ca sederea noastra(care trebuia sa fie de doar o zi) sa nu fie incununata de frig si ploaie. De ce spun ca trebuia sa stam doar o zi initial? Pentru ca masina s-a stricat si a trebuit sa stam doua zile in minunata Andorra care pentru mine acum inseamna doar frig si peisaje frumoase. 

Am mers cu telecabina undeva la 2502 m, am invatat sa joc whist, am facut o mini-drumetie pe munte, am inghetat(pentru cei care nu stiti, sunt cea mai friguroasa persoana pe care o cunosc) si am vazut niste peisaje pe care va fi imposibil sa le uit vreodata. Pe moment am spus ca urasc Andorra, nu mi-a placut ca a trebuit sa ramanem acolo asa ca in clipa in care am putut pleca eram tare fericita. Nu pot spune ca mi-as dori sa ma intorc vreodata acolo, a fost frumos cat a durat insa tara asta intotdeauna va avea un minus fata de celelalte locuri pe care le-am vizitat saptamana asta.


Am reusit sa plecam din Andorra undeva in jurul orei 8 seara sperand ca pana la ora 12 sa ajungem la Marsilia. Dar cum socoteala de acasa nu e la fel cu cea din targ si pentru ca am fost urmariti de ghinion, am ajuns in Marsilia abia in jurul orei 4 dimineata, obositi, murind de caldura( plecaseram cu cate 2-3 bluze pe noi din cauza frigului din Andorra) si descoperind aici un hotel superb de care, din pacate, nu am avut timp sa ne bucuram.

Credeti-ma ca nu mi-am imaginat vreodata ca voi ajunge intr-un loc atat de frumos. Portul este grandios, te face sa te simti mic de tot iar cladirile ce troneaza pe uscat creeaza o poveste, te conduc spre o alta lume, spre alti ani, spre o perioada pe care nu ai cum sa nu-ti doresti sa o fi trait. In plus, pentru cei care nu stiu, aici e insula unde a fost inchis Monte Cristo, deci locul asta e plin de povesti nespuse, de secrete ascunse, de vise si dorinte ce au ramas in urma odata cu plecarea marinarilor pe mare.

Ne-a fost greu sa ne despartim de Marsilia, voiam sa vedem mai mult insa timpul ne presa ca intotdeauna. Am ajuns sa ne gandim ce-ar fi fost sa mai fi poposit inca o zi acolo, sa mai simtim pentru inca putin timp mirosul de apa sarata.

Dar am plecat, am lasat portul in urma si ne-am indreptat spre un loc la fel de frumos, La Spezia, un oras nu foarte cunoscut dar care gazduieste 5 terre, un parc natural format din cinci vechi sate pescaresti fiecare cu povestea si cu insemnatatea sa. Cu toate ca ne-am dorit din tot sufletul sa le vizitam, sa facem plaja pe stanci nu am reusit tot din cauza masinii care efectiv nu a vrut sa ne crute macar pentru inca cateva zile. 

Am vazut in schimb Portovenere care din punctul meu de vedere este locul pe care oricine trebuie sa-l vada, citez "unic in lume", un loc de o frumusete in fata careia te cutremuri. In momentul in care vezi cum apa se sparge de stancile de sub picioarele tale, cand citesti doua trei povestioare despre cat de important e locul, ramai miscat, iti dai seama ca ai parte de un mic Paradis pe Pamant si vrei sa te bucuri cat mai mult timp de el. In plus, datorita faptului ca am mers acolo, am mers pentru prima data cu vaporul experienta ce mi-a placut la nebunie. Nu-mi imaginam ca te poti simti atat de liber pe apa, ca simti liniste in suflet si bucurie prin vene.

Mi-as dori sa ma intorc si acum acolo, mi-as dori s nu fi plecat din La Spezia insa trebuia sa ne indreptam cu pasi grabiti, cu masina facuta in sfarsit, spre Riccione, o statiune la marea Adriatica care se anunta a fi sfarsitul mini-excursiei. In Riccione nu am vazut decat marea, am facut plaja si ne-am bucurat de un soare puternic ce nu ne ocolea. 

Am plecat spre Spoletto bronzati, toropiti de caldura si cu masina plina de vederi, ziare in diferite limbi, cladiri in miniatura si alte multe lucruri pe care nu le-am folosit. Ultima oprire a fost la Loreto unde, nici eu nu stiam pana acum, a fost adusa casa Maicii Domnului din Nazaret. Biserica e superba ca si celelalte biserici catolice pe care le-am vizitat de cand am ajuns aici iar in fata ei te simti fara putere, te lasa fara grai.

Am ajuns la Spoletto mai mult decat obositi, extenuati din cauza excursiei dar mai mult suparati de faptul ca Barcelona si Coasta de Azur vor ramane niste amintiri frumoase si atat. Cu atat mai mult, eu mi-am dat seama ca visul meu, ca Italia mea, se apropie de sfarsit, ca voi lasa in urma in curand stradutele inguste si mirosul pastelor perfecte. Dar pana duminica mai sunt cateva zile de care voi profita din plin, maine voi vizita Roma si stiu ca o bucatica din mine va ramane acolo asa cum a ramas si in restul locurilor pe care abia le-am vizitat.

E tarziu si scriu de prea mult timp, sunt mult mai multe povesti de spus dar ele vor fi stiute de mine, pentru ca doar eu pot sa inteleg amalgamul de sentimente ce le-am trait in ultimele saptamani.

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu