image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Absolvire 30 mai 2014


Cred ca abia acum incep sa constientizez ceea ce tocmai s-a intamplat. Ieri am absolvit si nu am inteles nimic, mintea mea nu constientiza ca nu o sa va mai vad. E ultima data cand scriu despre voi in formatul asta, cand voi pune eticheta "has" unei postari si nu pot sa cred ca e adevarat. Daca stau sa ma gandesc mai bine, am impresia ca tot ce s-a intamplat ieri a fost un vis si atunci cand ma voi trezi voi fi intr-una din orele de istorie nestiind ce inseamna romanitatea romanilor.
Am avut cea mai superba absolvire si nu spun asta doar pentru ca a fost a noastra, spun asta pentru ca am fost cei mai frumosi copii, cei mai galagiosi si cei care pe care Hasdeul nu ii va uita. Va multumesc pentru diploma data din partea clasei, va multumesc pentru ca m-ati acceptat si atunci cand nimeni altcineva nu o facea, va multumesc pentru ca ieri la festivitatea din clasa m-ati facut sa simt ca am facut parte din ceva important, din viata unor oameni pe care voi regreta intotdeauna ca nu i-am avut langa mine mai mult timp.


Nu am cuvinte sa descriu ce am simtit in momentul in care am fost declarati absolventi, inca nu cred ca s-a intamplat asta, inca mi se pare ca e o gluma pentru ca nu stiam ca o sa doara atat de tare sa-i pierd pe unii dintre voi, pentru ca nu stiam ca o imbratisare poate insemna atat de mult, pentru ca zilele vor parea mai pustii fara certurile noastre matinale.

Despre bal ce ar trebui sa spun? Ca abia imi mai simt picioarele? Ca nu am plans pentru ca nici macar atunci, in al 12lea ceas, nu am putut sa cred ca se termina. Dar plang acum, acum cand imi dau seama ca ziua de 30 mai 2014 a fost una dintre cele mai bune zile din viata mea si ca nici macar ploaia nu avea cum sa strice asta. Va iubesc pentru ca eu stiu ca vreau sa va tin aproape, pentru ca voi sunteti cei datorita carora am devenit cine sunt astazi, pentru ca in toti astia patru ani m-ati facut sa va vad pe voi cei adevarati, pe voi ce nu o sa-mi parasiti inima.

Cred ca acum trebuia sa va fac tuturor o descriere dar nu mai pot, s-a terminat si de acum suntem unii pentru altii "fosti colegi" dar cu toate astea, voi o sa ramaneti mereu prietenii mei, indiferent de distanta ce va interveni intre noi, atat fizica cat si sufleteasca.

12 has, va multumesc pentru o absolvire cum nu am mai avut, va multumesc pentru ca m-ati facut ieri sa plang- altfel nu as fi simtit niciodata cat de dor imi va fi de voi.









Share this:

CONVERSATION

4 vise sparte:

  1. Doamneee, cat am plans la absolvirea mea. Succes in continuare, draga :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoase rândurile acestea. Felicitări, Duduş! Şi mult succes pe mai departe >:D<!

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari pentru absolvire si succes pe mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie mi-ai promis ca vei scrie in blogul tau.....despre MINE, NU TE-AI TINUT DE CUVANT,,,

    RăspundețiȘtergere