image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Despre oameni (3)


Pe el nu l-am cunoscut.

L-am construit in mintea mea cu multi ani in urma, cand imaginatia nu se ascundea in spatele unor ziduri gri pe care azi sta scris: pe aici nu se trece. Ceilalti ei din viata mea au fost atat de reali incat mi-au intrat in suflet si-au ramas acolo pentru vesnicie, pentru ca ei nu m-au abandonat in zile negre cand nici macar alarma nu ma poate propti din pat. 

El nu a existat niciodata, a fost doar o proiectie a tot ceea ce-mi doream cand eram copil si n-am avut. 

Pentru astfel de oameni  a fost pastrat tiparul printilor din Cenusareasa si Alba ca Zapada, pentru ei de genul acesta, care sa nu existe fiindca in realitate o astfel de perfectiune nu ar putea sa faca fata unei ierni geroase.

Cu toate ca l-am proiectat in mintea mea, el nu a avut niciodata chip sau voce. I-am lasat posibilitatea sa aleaga cu cine sa semene, i-am dat voie sa aleaga: pe mine sau pe altcineva. Dar a stat ascuns dupa vise si iluzii, i-a fost atat de frica de libertatea pe care i-o dadeam incat s-a speriat si intr-o zi a fugit atat de departe incat dadusem anunturi prin toate colturile lumii ca am pierdut ceva ce nu am avut niciodata.

Si sti cum mi-am dat seama ca nu o sa mai am niciodata nevoie de vise, de un el inchipuit cu chip de portelan? Cand povestea Cenusaresei s-a schimbat, cand a renuntat sa mai fuga la 12 noaptea si si-a trait viata alaturi de un oarecare. Atunci, cand cele mai vechi povesti s-au schimbat.

El nu va fi decat o umbra intotdeauna, umbra unui vis ce nu a fost sortit sa se adevereasca. Si sti, uneori visele nu sunt altceva decat cele mai intunecate cosmaruri imbracate in haine de sarbatoare.

Share this:

CONVERSATION

2 vise sparte: