image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Filosofii inverse



Au trecut ani si zile, oameni, saruturi fugitive in fetele blocurilor, zambete adevarate si infinituri ce azi par curmate la mijloc...

In lupta cu timpu', lupta de a afla totul si nimic, de a te descoperi in cele mai urate moduri posibile, pentru ca atunci iti dai seama ca esti real: atunci cand a durut si nu a fost doar un vis, ai pierdut si ai castigat in aceeasi masura. Atunci cand pe camasa lui a ramas urma parfumului tau si pielea-ti purta amprentele pe care le-a lasat in acea noapte calda de inceput de toamna. In drumul tau absurd ai promis de multe ori ca vei stii sa gasesti destinatia fara semne rutiere, fara ocolisuri si planuri facute cu mult inainte de a pleca la drum. Te-ai mintit intr-un mod crancen pana cand, ajuns la rascruce ai ridicat pentru prima data privirea dupa mult timp si nu ai mai vazut in oamenii de langa tine chipuri vechi; singura ta multumire ar trebui sa fie faptul ca noul nu mai inseamna deloc ceva rau. 

Ce daca ultima data cand ai purtat pantofii aia inalti ai rupt un toc? Intotdeauna ii vei putea reface la cizmaria din colt, aceea de langa patiseria de unde obisnuiai sa-ti cumperi covrigi calzi si gogosi cu branza. In incercarea ta te-a de descoperi totul, nu ai descoperit mai nimic si te amagesti cu gandul ca mai ai timp destul si ca nu conteaza pe unde o vei lua, stanga sau dreapta- drumul va fi intotdeauna acelasi iar ochii tai mereu aruncati in toate cele sapte zari. 

Uneori e bine sa te mai si trezesti. Asta doar daca o faci suficient de repede pentru a ajunge pe o cale care sa nu contina numai munti si vai adanci, in incearcarea de a te gasi pe tine vei fi surprins ca vei merge drumuri lungi singur, fara baston si fara un brat care sa te ajute sa-ti tii echilibrul. Dar, vor fi momente cand, din cele mai surprinzatoare locuri vor aparea oameni care au nevoie de tine la fel de mult cum ai tu nevoie de ei. 

 Si pe langa toate astea, pe langa ani trecuti si zile pierdute in van, oameni, saruturi fugitive in fetele blocurilor, zambete adevarate si infinituri ce azi par curmate la mijloc de sperante naruite, nasturi ce s-au desprins de la rochia preferata si creioane pierdute prin buzunarele unor genti vechi, esti tu, tu cel ce ai fost intotdeauna, visatorul ce nu a stiut niciodata sa citeasca indicatoarele.

Share this:

CONVERSATION

2 vise sparte:

  1. anonimul tau vesnic: super tare chestiuta asta. si cica ne pregatim de 70000,huh?:>

    RăspundețiȘtergere