image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

In balanta cu timpul


Uneori ma intreb de ce te-am oprit de atatea ori sa pleci.
Ai fi fost atat de departe acum incat asternuturile ar fi uitat de mult parfumul tau daca atunci cand ai deschis usa pentru prima data ti-as fi sters numarul de telefon si as fi schimbat incuietoarea. Dar pe vremea aceea nu stiam ca intoarcerile tale de noaptea tarziu vor aduce numai rele, ca ne vor chinui pe amandoi, ajungand intr-un final sa ma consume doar pe mine. Aveam vecini pe vremea aceea care-ti invatasera pasii, care te priveau superior doar pentru ca auzeau urletele ce veneau din cand in cand din apartamentul unde razele soarelui nu patrund vara. Te intorceai mereu stiind ca broasca era neschimbata, ca eu te voi astepta in bucatarie ascultand o melodie proasta si ca te voi ierta in momentul in care-mi vei cuprinde talia.

Din cand in cand ma intreb de ce nu te-am lasat sa pleci. 
Totul ar fi fost mult mai simplu, mi-as fi schimbat inca de atunci rujul cu unul mult mai inchis la culoare, vesnicii tenisi cu pantofi cu tocuri kilometrice si linia de la ochi ar fi fost trasata pana acum cu o simplitate macabra, nu ar mai fi fost o schimbare atat de radicala de la CU la FARA tine.

Zilele trecute ma intrebam de ce nu te-am dat chiar eu afara pe usa de la etajul unu,
 dar atunci imi vin in minte toate datile cand am vrut sa las pe altcineva sa-mi treaca pragul si am simtit ca acea persoana imi fura aerul.

Acum ma gandesc ca poate daca tu nu ai fi fost, nici eu n-as fi ce sunt acum.

Share this:

CONVERSATION

3 vise sparte: