image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Diminetile noastre de niciodata.


In dimineata aceea mi-ai facut un ceai de tei si ne-am tinut in brate pana cand zgomotul alarmei, care nu se mai oprea din ticait, te-a obligat sa cobori cu picioarele pe parchetul rece. Sorbeam lent din cana albastra cu buline, si-mi doream sa pleci abia atunci cand pe fundul ei va ramane doar o lamaie taiata neregulat.
In dimineata aceea ti-ai pus camasa de trei ori pe tine, pentru ca de fiecare data cand iti mai incheiai un nasture eu il desfaceam. Ador modul in care te imbraci tu, ca si cand de asta ar depinde viata mea si a ta; cu atata grija si mila. Si cu toata iscusinta asta, inca n-ai invatat sa-ti faci nod la cravata. Si te-am ajutat ca in fiecare dimineata, miscandu-ma alene, dorind sa-ti simt pentru mai mult timp respiratia calda pe gat.
In dimineata aceea ti-ai lustruit pantofii si m-ai sarutat pe frunte de "la revedere", si-am ramas cu o cana de ceai in mana si cu mirosul parfumului tau curgandu-mi prin vene, asteptandu-te pana seara.
In cana am mai lasat ceai cat pentru o inghitiura, asa puteam fi sigura ca seara vei fi tot al meu.

Share this:

CONVERSATION

5 vise sparte: