image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Tacerea dintre noi





apa de la dus curgea de cateva minute

iar cuptorul cu microunde scotea un zgomot ciudat,
greu de trecut cu vederea.
noi stateam in pragul usii si nu ne vorbeam.
si pana la urma de ce ne-am fi vorbit?
o facusem atatia ani, ne-ntelegeam din priviri;
dar acum nimic nu mai era de spus,
nu mai exista punct comun
nu mai exista ceea ce fusese o data.

frigiderul s-a oprit si gheata incepuse sa se topeasca
iar fierul de calcat uitat pe camasa mea
a facut o gaura maronie.
te-am poftit inauntru, nu mi-ai raspuns.
dar oare de ce sa imi raspunzi?
nu ai mai fi avut cuvinte sa o faci,
pierdusem ore-ntregi pentru a gasi sentimente comune,
pe care nu le-am avut decat in imaginatia noastra.

spuma din cada incepuse sa dea pe afara
iar mirosul de briose dulci imi trada barbatia;
am invatat sa si gatesc, dar tu nu stii asta,
noi nu am stiut niciodata nimic unul despre celalalt.
ne-am amagit in serile cu luna plina
c-amorul nostru n-o sa se termine
si-aveam dreptate,
ceva ce n-anceput nu are sfarsit.
te-ai asezat pe canapea si ma priveai,
defapt tu priveai prin mine ca de obicei.

biblioteca prafuita iti demonstra ca aveai dreptate
cand spuneai ca iubirea pentru cuvinte o sa se duca.
dar te-ai pripit cu concluziile, a mea de mult zeita,
nu ai vazut cum luceste masina de scris?
si cata cerneala albastra zace intinsa pe foile de langa ea?
ti-ai schimbat pozitia picioarelor asa cum
o faceai de fiecare data cand voiai sa discutam ceva,
dar minti, noi nu am discutat niciodata nimic.

ai scos un zgomot mut din gat, dar te-ai oprit,
ai vazut vechile CD-uri cu muzica pe care o detestai,
iar langa ele, pe fotoliul care ne pastreaza micile secrete
al meu tricou negru ce poarta parfumul tau.
te-am surprins veche iubire?
de ce nu as fi facut-o, noi doi nu am aratat niciodata
cine eram cu adevarat.

telefonul a sunat, si o voce de femeie se distingea la capat.
te-ai ridicat in graba si-ai plecat pe scari,
camasa iti era sifonata iar rujul putin stangaci aplicat,
parfumul tau de inger efemer nu-l mai gaseam in urma ta
iar pasii, odata suavi, paseau fara vointa ta.

si-am inchis usa pentru inc-odata,
adica, eu de ce sa mai astept?
te-am asteptat o viata-ntreaga,
de ce ai vrea sa tot astept?
si ai plecat asa cum ai facut si-odinioara,
far-un cuvant, un sunet mut,
nu te-ai uitat deloc in spate,
tu chiar n-ai vrea un ultim nost' sarut?



Share this:

CONVERSATION

7 vise sparte:

  1. Sunt prizonier in gratiile taramului tau
    Si ma granesti cu fiecare vers de-al tau ,
    Devin dependent de ceea ce scrii
    Si niciodata sa nu te opresti din scris poezii .

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti miunata,nu am sa ma satur niciodata de poeziile tale!

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne..cat mi-a placut.Nu-ti pot descrie in cuvinte cat de mult mi-a placut postarea asta..
    Poate si ea ar fi vrut un ultim sarut..poate este de vina doar orgoliul ..

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamne, Dudus, esti minunata! <3
    Scrii superb, iar in unele poezii ma regasesc.
    Daca as fi primit la diferite testari la romana sa argumentez ceva scris de tine, as fi fost cea mai fericita:x. Nu randuri scrise de Blaga, unde nu inteleg nimic.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da...pot spune ca mi-a placut enorm aceasta poezie! Chiar foarte mult!:o3
    Nu mai are rost sa spun ca m-am regasit, pentru ca o fac aproape la fiecare poezie pe care o citesc...
    Felicitari!!!>:D<

    RăspundețiȘtergere