image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Si in spatele geamurilor, nimic...


O raza diafana de lumina pe chipu-i cadea,
Pe-al podelei negru, un inger suprem el parea;
Dar mintea cum nimeni nu o mai facuse vreodata,
Era doar suflet, un trup ce murise dintr-o data.
Si amintirile-i pierdute-n 'ceasta camera pustie,
Sunt singurul lucru ce-i aminteste ca ea era vie.

Murind fara un scop si fara de tel,
A aruncat in spate tot ce era mai bun din el,
Pe ea, o zeita a propriei lumi far' de culoare,
Suprematia sentimentelor lui, ce-ajungeau pana la Soare.

Simplu spectator, in al lor fost asternut,
El, doar un vizitator prin amintiri ce s-au pierdut demult.
Acum in camera parfum de copila blanda a ramas,
Si-o carte prin care a lor poveste prinde glas.
In camera, gol, nimic, doar pustiu,
Si-un el ce realizeaza ca a pierdut-o cand era viu.

Suspina agale, degeaba in gand, un dor pe aripi demult tremurand,
Ii aminteste ce frumoase erau toate o data,
Cand ea era a lui lume toata.
In spatele geamurilor, nimic, si durea,
Ca el era singurul ce poveste trist o sfarsea.

Share this:

CONVERSATION

8 vise sparte: