image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Curatenie in inima



De azi incep sa fac ordine in amintiri, in ganduri, pentru ca am lasat totul sa se adune in asa fel incat parca nu mai incape nimic. De azi vreau sa fie mai gol locul ala, sa ma lase sa visez mai mult, sa am mai mult in sertare, sa-mi dea voie sa respir de 10 ori mai mult decat o fac acum. Nu stiu cu ce sa incep, nu am stiut niciodata, niciodata nu am fost buna la curatirea propriei inimi, la refacerea mea, ca dovada am lasat totul sa se adune, sa umple acolo fiecare locsor, numai ca acum vreau sa dispara, vreau sa adaug acolo alte trairi, alte clipe presarate cu praf de stele. Cu ce sa inecp? Cu cei pe care ii aveam cel mai aproape, cu fostii prieteni, cu amintirile lor, cu speranta ca intr-o zi vom fi iarasi noi, cu dorul acela nebun de o zi cu ei. Incep cu ele? Da, ocupa cel mai mult loc, intr-o zi o sa-mi multumeasca, daca nu au facut-o deja, ca vreau sa ma eliberez, sa nu mai plang dupa amintirile lor care deja se pierd usor, insa nu le voi da afara pe toate, nu, ci doar pe cele minuscule, cele care nu inseamna nimic, restul au inca loc intr-un sertar mic inchis cu o cheie de argint. Au inca loc acolo toate... Si acum? Acele persoane care credeam ca intr-o zi vor fi "totul" acele persoane carora le puteam da inima mea pe tava, ei dispar acum, niciun regret, nicio mica teama ca se vor putea intoarce, nicio amintire, ei sunt si vor ramane pur si simplu amintiri date la o parte, amintiri care nu conteaza. Acum raman prieteniile adevarate, amintirile de care nu as putea sa ma despart vreodata, cuvintele dulci pe care as vrea sa le aud in fiecare zi a vietii mele, linii melodice care imi inunda inima intr-un ocean de dorinta, iubire, teama, frica. Randuri ale unor poezii care pasesc greu pe linia dorintei, pe linia linistei totale. Si acum, e mai liniste, e mai gol. E mai usor de suportat? Niciodata nu o sa fie. Azi fac curatenie in fiecare particica din mine, in fiecare colt, care reprezinta o "eu". Care nu ma lasa sa inaintez, in fiecare loc pustiit de mine. Azi arunc fiecare lucru care o sa incerce sa ma faca vreodata sa ma doara. Azi raman doar partituri pierdute in pasi de vals. Azi se pierde in zare clipa in care am crezut ca nu voi uita niciodata. Azi inima mea e mai usoara. Azi... De ce abia azi? Nu puteam sa fac asta mai demult...?

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu