image1 image2 image3

Blogger|Traveller|Book lover|Movie addicted|Escape Room passionate

Sti..totusi imi e dor


Sti totusi imi e dor. De ce? Nu stiu, poate sa fie totul la fel ca la inceput, mi-e dor de voi asa cum erati, de zambetele voastre fara pic de ura, de bucuriile pe care le traiam impreuna, de zilele fara griji. Imi lipsesc atat de multe. V-ati schimbat. Ne-am schimbat. Nu-mi place. Doare. E asa anapoda. Sti azi parca nu va recunosteam, si cred ca toti ati patit asta, azi parca erati altii. Mi-e dor sa ne punem intrebari despre culorile preferate, mi-e dor sa jucam "tara tara vrem ostasi" in pauza mare, mi-e dor de zilele in care ne placea de cineva din clasa si faceam mici "planuri" ca sa ramanem cu respectivu/a in clasa. Totul e asa ciudat. Parca astia 8 ani au scos la iveala niste chestii care trebuiau sa ramana ascunse. Mi-e dor de zile fara invidie, fara cearta, doar de zile cu noi. Si sti de ce mai imi e dor? De zile in care sa nu ne uram.

"Un cer plin de fasii albastre
Tine visele noastre ,
Visele noastre inocente .
Si sunt momente si momente
Cand as vrea sa-mi apartina
Lumea plina de lumina
In care traiesc zi de zi .
Dar totusi nu e a mea ,
Si nici nu e a altcuiva .
E doar in mintea mea . . . " by Fu.fu

Post special pus pentru 8C, poate o sa cititi o data asta, si o sa va dati seama ca am dreptate.

Share this:

CONVERSATION

0 vise sparte:

Trimiteți un comentariu